Lăsaţi lumea să vadă că avem nevoie de Isus

Lăsaţi lumea să vadă că avem nevoie de Isus


- Ceau ! Ce mai faci ?
- Bine, uite, cu lucrul ! Tu ?
- Nu asa bine… cu masina la reparat !
- Pai ?
- Pai no… stii cum ii cu masinile astea vechi !
- Din fericire eu am si uitat ! (râde vesel)
- Merge BMW-ul ?
- Meerge ! (si-si pune mainile pe burta multumit)
- Ai obtinut terenul ala pana la urma ?
- Obtinuut !
- Altfel ? Sotia ?… bine ?… sanatoasa ?
- Prea…se plimba toata ziua prin Mall ! (rade tragandu-si cureaua pantalonilor in sus)
- Dar relatia cu Domnul cum mai e?
- Care domn ? A !… (isi fixeaza cravata) bine, slava Domnului ! (ii suna celularul… ii suna amandoua).
Vorbim usor de lucrurile care ne pasioneaza, de cele de care suntem legati, care ne fac placere. Cum ar trebui sa arate discutiile noastre ? Daca Domnul Isus e doar un “domn” care ne ajuta cand avem nevoie de El, cum Il percep cei din jur pe acest “domn”? Daca ne uitam mai mult la televizor decat citim din Biblie, daca petrecem mai mult timp in fata computerelor decat in rugaciune, de ce s-ar opri oamenii sa ne asculte ? E oare nevoie in lume de teologie sau sa fie auzita inima lui Dumnezeu ? ”Mi-e dor sa-mi fie dor, mi-e sete de-o sete mai mare dupa Tine !” (Sf. Augustin)
Oricum am lua-o, suntem robi… robi ai pacatului sau robi ai neprihanirii. Robul cui sunt eu ? Nu-mi spune o teorie ! Spune-mi despre ce vorbesti de obicei, spune-mi ce asculti, la ce te uiti, spune-mi planurile tale ! Sa nu transformam evanghelizarea intr-o discutie despre adevar – evanghelizarea e fiecare secunda din viata unui crestin !
Cred ca primul pas in intelepciunea pentru castigarea celor rataciti sta in a deveni un inchinator adevarat… in fiecare secunda, cu fiecare vorba, cu fiecare replica, CU TOT !
Cat de mult ne pasa de cei din jur ? Au secat lacrimile pentru ei ? Nu vin oare lacrimile din relatia noastra cu Dumnezeu ? Va amintiti de Moise ? ”Iarta-le acum pacatul ! Daca nu, atunci sterge-ma din cartea Ta”. De Pavel ? “Sa doresc sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei”. De Isus ? care pe cruce s-a despartit de Tatal pentru noi. Traim o moralitate intr-un coltisor castigandu-ne vesnicia pe ascuns ! Vom ajunge vreodata sa pretuim vesnicia aproapelui mai mult decat a noastra ? Atunci vom plange cu adevarat !
Intrebarea ramane: CAND ? Cand voi pasi in apa alaturi de Isus ?! Cand voi da la o parte idolii din viata mea si voi arata ca am nevoie in primul rand de Isus ? Cand voi avea lacrimi ?

Daniel Negrulescu

Comments

Popular posts from this blog

Slow down a little bit

To really know